Bogdan Bradu

Bogdan Bradu
Hilton - Cabaret 2005

1982-1988 solist vocal al grupului rock "ACID".
1988 participa la Festivalul Naţional Mamaia cu piesa compozitorului Horia Moculescu "Glasul meu, tăcerea mea" câştigând premiul I. In anul următor (1989) obţine 2 premii la Secţiunea Creaţie cu piesele aceluiaşi compozitor.
1992 - 1994 concertează in Italia alături de câteva voci celebre: Fiorenza Cossotto, Ivo Vinco, Luciana Serra, Barbara de Maio, etc.
1995 colaborează cu Opera Nationala din Bucuresti, Constanţa şi Timişoara interpretând rolul Edgardo, din Lucia di Lammermoor de G. Donizetti şi rolul Duca di Mantova, din Rigoletto de G.Verdi.
1996 - 1997 turneu in Italia cu orchestra si corul filarmonicii din Plovdiv. Canta arii celebre din opere si Simfonia a 9-a de Beethowen
1999 - 2001 face un turneu in Italia cu Filarmonica din Plovdiv. Participă la "Gala di Trieste" şi la Concertul de Sf. Rosalia (Palermo) organizat de TV RAI cu orchestra si corul operei din Palermo.
2002 lansează albumul "Străin pe pământ", compus si aranjat de Bogdan Bradu.
2003 - 2007 concerte in Italia, colaborează cu formaţia Phoenix şi cu H. Brenciu. In septembrie 2007 este cooptat in formatia Phoenix ca solist vocal si primeste Ordinul "Meritul Cultural" in gradul de "Cavaler"(12 nov 2007)

Bunul simţ, inteligenţa şi umorul nu pot fi dobândite!

Eu aşa cred! Presupun că sunt calităţi implantate de Providenţă anumitor indivizi. De ce nu au toţi oamenii aceste calităţi?! Trebuie să existe oameni care consideră ironia vulgară, gluma grosolană şi derivatele lor drept umor adevărat?! Trebuie să existe oameni proşti (a nu se confunda cu “cei săraci cu duhul” - oamenii simpli) şi înfumuraţi pentru a-i putea aprecia pe cei inteligenţi?! Bunul simţ ca şi umorul este greu de definit, dar este în mod evident calitatea celor care au creat etaloane estetice.
Bunul simţ, inteligenţa şi umorul ar trebui să fie şi calităţile celor care au acces la difuzarea informaţiei şi implicit la formarea gustului publicului. Aud foarte des expresia “Asta vrea publicul…” este total greşit! Eu cred că publicul alege din ce i se dă! Daca ne imaginăm viaţa muzicală din România ca o imensă vitrină ne vom da seama că lipsesc foarte multe, dar în schimb avem în exces articole de acelaşi fel. Asta se întâmplă pentru că majoritatea celor care formează atitudinea publicului au gusturi comune in aceeasi directie
E nevoie de critici adevaraţi, nu de impostori care scriu la fel de “bine” despre muzică, fotbal, bucătărie, bârfe mondene, etc. E nevoie de emisiuni cu umor adevărat, nu de farse în care se simt penibil atât artiştii implicaţi cât şi spectatorii.
Oamenii nu au nevoie de muzică proastă, glume proaste şi false simboluri.